A venit vara. Ar trebui sa ma simt fericita? Teoretic da. Este pentru prima oara in 14-15 ani in care imi doresc sa vina vara. Pana acum eram innebunita dupa iarna si tot ce tine de o temperatura sub 0 grade. Dar nu stiu de ce am impresia ca in zilele in care imi doream sa vina vara, nu ma gandeam la cat de cald e cu adevarat in zilele de vara cand numai la umbra sunt aproximativ 40 de grade. Slava Domnului ca inca n’au venit zilele alea.
Momentan ma simt bine, recunosc. Nu e nici prea,prea nici foarte,foarte. E perfect. Mai ploua, mai da soaree, mai apare un nor. Si abia acum incep sa ma bucur cu adevarat de vacanta. Si da, am renuntat la a pierde vremea in fata calculatorului. Ma bucur de adevaratele placeri ale vietii, fie ele cat de mici.
Banuiesc ca nu multi au habar cat de bine e sa mergi in Izvor de exemplu *sau in Cismigiu. sau in Herastrau* si sa te intinzi pe iarba la umbra unui copac, am dreptate? Ei bine, daca aveti timp sau sunteti destul de dezghetati la minte, va sfatuiesc sa faceti asta. E mult mai relaxant decat prajitul creierului in fata unui monitor. Iarba iti gadila intr’un mod atat de placut pielea si vantul adie atat de bland. Jur ca nu as mai pleca de acolo! Si totusi in fiecare zi am o ora la care trebuie sa fiu acasa; dar asta nu ma impiedica sa stau de la 2 la 6 cu fata’n iarba uitandu’ma la cer. :)
Vine vara, oameni buni!
Mare, munte, parcuri, muuuulte carti, concerte si toate astea doar in 3 luni. Extaz. Sunteti orbi daca nu realizati asta.
Si punct. Asta e doar prima parte. Am atat de multe de spus despre vara …
Publicat de joannesmith 